Muștarul, un condiment nepotrivit pentru cei slabi de înger

Muștarul a intrat în istorie ca unul dintre primele condimente care s-au regăsit pe mese din cele mai vechi timpuri. Interesant este faptul că s-a ajuns ca apreciatele semințe de muștar să însoțească direct în mormânt chiar și pe faraonii egipteni. Așa este, cine a spus vreodată că nu poți avea parte de un strop de condiment chiar și în viața de apoi?

Romanii au fost probabil primii care au experimentat avantajele și dezavantajele muștarului ca și condiment și au folosit mustul de la struguri nefermentat și semințele de muștar măcinate pentru a prepara „must arzător”. O rețetă de muștar apare în De re coquinaria, una dintre primele cărți de bucate din lume, care a fost scrisă de hedonistul culinar Apicius, la sfârșitul secolului IV sau începutul secolului al V-lea.

Rețeta implică un amestec de muștar măcinat, ardei, chimen, leuștean, semințe de coriandru prăjite, mărar, țelină, cimbru, oregano, ceapă, miere, oțet, sos de pește și ulei, fiind folosită ca baiț pentru mistreț la proțap.

Există muștar galben (sinapis alba), muștar brun (brassica juncea) și muștar negru (brassica nigra). Semințele de muștar pot fi măcinate pentru a forma o pulbere, lăsate ca atare pentru a prepara un condiment sau transformate într-o pastă fină.

Muștarul galben este de obicei amestecat cu curcuma pentru a oferi o nuanță galben strălucitoare, care este comună condimentelor populare pe bază de muștar. Pudra de muștar poate fi adăugată la tot felul de preparate savuroase, cum ar fi, salate de cartofi și pui, caserole, cărnuri, marinate, baițuri și multe altele.

Dacă îți place cu adevărat mâncarea picantă, atunci semințele de muștar brune sunt de asemenea adăugate la hrean, despre care se poate afirma că este chiar mai picant decât muștarul în sine. Muștarul este, de asemenea, un adaos perfect pentru miere și este favorit în cazul covrigilor proaspeți și gustărilor crocante, ca să nu mai vorbim de un pui fript, așa cum se cade.